SPONDILOZA

Spondiloza este un termen general ce desemneaza degenerarea coloanei vertebrale din orice cauza. Într-un sens mai restrâns, se refera la osteoartroza spinala, legata de vârsta si de uzura coloanei vertebrale, care este cea mai frecventa cauza a spondilozei. Procesul degenerativ în osteoartrita afecteaza în principal vertebrele, foramenul neuronal si articulatiile (sindromul fatetar). Daca este severa, aceasta poate provoca presiune asupra radacinilor nervoase cu tulburari senzoriale sau motorii ulterioare, cum ar fi durerea, parestezii si slabiciunea musculara la nivelul membrelor.

Atunci când spatiul dintre doua vertebre adiacente se îngusteaza, presiunea exercitata asupra radacinilor nervoase emergente din maduva spinarii poate duce la radiculopatie (tulburari senzoriale si motorii, cum ar fi dureri severe în gât, umar, brat, spate sau picior, însotite de slabiciune musculara). Mai putin frecvent, presiunea directa asupra maduvei spinarii (de obicei la nivelul coloanei cervicale) poate duce la mielopatie, caracterizata printr-o slabiciune generala, disfunctii la nivelul mersului, pierderi de echilibru si pierderea controlului asupra intestinului sau vezicii urinare. Pacientul poate experimenta socuri (parestezii) la mâini si picioare din cauza compresiei nervilor si a ischemiei. Daca sunt afectate vertebrele gâtului afectiunea poarta numele de spondiloza cervical, iar daca sunt afectate salele se numeste spondiloza lombara.

Spondiloza este cauzata de presiunea constanta produsa timp de mai multi ani de subluxatia comuna, de practicarea intensa a sportului sau de postura necorespunzatoare, fiind plasata pe vertebre si pe discurile dintre ele. Presiunea anormala determina organismul sa formeze un os nou, în scopul de a compensa noua distributie a greutatii. Aceasta greutate anormala provenind de la deplasarea oaselor determina aparitia spondilozei. Pozitiile necorespunzatoare ale corpului si pierderea curbei normale a spinarii pot duce la spondiloza. Spondiloza poate afecta o persoana la orice vârsta; cu toate acestea, persoanele în vârsta sunt mai sensibile.

Tratamentul are de obicei o natura conservatoare. Educatia pacientului privind modificarea stilului de viata, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (NSAID), terapia fizica si îngrijirea osteopatica sunt forme comune de îngrijire care contribuie la ameliorarea durerilor si depatirea bolii. Alte terapii alternative, cum ar fi masajul, terapia Trigger Point, yoga si acupunctura pot avea beneficii limitate. Interventia chirurgicala este realizata ocazional.

S-a sustinut, totusi, ca principala cauza a spondilozei este batrânesea si ca tratamentul pentru modificarea posturii este adesea practicat de catre cei care au un interes financiar în a dovedi ca aceasta este cauzata de conditiile de munca si de proastele obiceiuri fizice. Întelegerea anatomiei contribuie la practicarea unei gestionari eficiente a tratamentului spondilozei.
Fizioterapia, exercitiile fizice si terapii adjuvante pentru spondiloza

Medicul ar putea sa va prescrie fizioterapie pentru spate sau durerile de gat care nu trec de la sine, dupa cateva saptamani. Fizioterapia este adesea prescrisa pentru durerile cronice de spate sau durerile musculare de gat, pentru tonifiere si consolidarea conditiei fizice. Fizioterapeutii vor recomanda exercitii specifice bolnavului, care daca vor fi efectuate zi de zi vor ajuta la intarirea muschilor spatelui, a celor abdominali si vor preveni durerile recurente. Exercitiile fizice facute in mod regulat, in mod special mersul pe jos si yoga, s-au dovedit stiintific a fi benefice pentru durerile cronice de spate.

Manipularea chiropractica a coloanei vertebrale poate fi de ajutor in cazul unora dintre persoane, in special in prima luna in care debuteaza durerea. Totusi, anumiti pacienti trebuie sa evite acest gen de manipulare din motive de siguranta si anume, bolnavii cu artrita inflamatorie unde a fost afectata si coloana vertebrala si, in unele cazuri artrita reumatoida.
Acupunctura pentru durerile de spate implica introducerea de ace foarte subtiri la diferite adancimi, in zone specifice din organism. Introducerea acelor este conceputa pentru a echilibra chi-ul care curge in meridianele din intreg corpul.

SPONDILITA ANCHILOZANTA este o boala de tip inflamator, de cauza genetica si mecanism fiziopatogenic imunologic. Altfel spus, inflamatia care arde în primul rând articulatiile este predispusa la unele persoane prin mostenire genetica, iar „lantul“ distrugerilor este cauzat de necunoasterea si atacarea propriilor tesuturi.

Sunt distruse, progresiv, începând cu articulatiile sacro-iliace de la nivelul bazinului si pe coloana vertebrala în sus, pâna la baza craniului, toate articulatiile intervertebrale. Daca în artroze, boli degenerative, de îmbatrânire si uzura a articulatiilor, tesuturile se macina, în bolile reumatismale inflamatorii, globulele albe, armele de aparare ale organismului, ataca si distrug „captuseala“ articulatiilor, producând local umflarea, roseata, caldura, durerea si neputinta functionala.

Factorii care declanseaza sau întretin boala sunt: frigul, umezeala, infectiile repetate, efortul fizic îndelungat, epuizarea psihica, alte stresuri.

Simptome, diagnostic si tratament în spondilita anchilozanta
Vladdorin Bejan, 11 Octombrie 2009

Spondilita anchilozanta se întâlneste la 3-4% din populatie si este mai frecventa la barbatii cu vârste cuprinse între 20 si 40 de ani. Cauza bolii depinde de zestrea genetica, cu riscul mai mic ca unii oameni sa faca forme mai usoare de boala, altii cu riscul sa faca boli mai grele si înca de la vârsta tânara.

Spondilita anchilozanta este o boala de tip inflamator, de cauza genetica si mecanism fiziopatogenic imunologic. Altfel spus, inflamatia care arde în primul rând articulatiile este predispusa la unele persoane prin mostenire genetica, iar „lantul“ distrugerilor este cauzat de necunoasterea si atacarea propriilor tesuturi.

Sunt distruse, progresiv, începând cu articulatiile sacro-iliace de la nivelul bazinului si pe coloana vertebrala în sus, pâna la baza craniului, toate articulatiile intervertebrale. Daca în artroze, boli degenerative, de îmbatrânire si uzura a articulatiilor, tesuturile se macina, în bolile reumatismale inflamatorii, globulele albe, armele de aparare ale organismului, ataca si distrug „captuseala“ articulatiilor, producând local umflarea, roseata, caldura, durerea si neputinta functionala.

Factorii care declanseaza sau întretin boala sunt: frigul, umezeala, infectiile repetate, efortul fizic îndelungat, epuizarea psihica, alte stresuri.

Debut si forme de manifestare a spondilitei

Boala debuteaza cu dureri lombare si pe fese, care dureaza câteva luni si se accentueaza noaptea, uneori iradiaza de-a lungul fetei posterioare a piciorului, fiind adesea confundata si tratata ca lombosciatica prin hernie de disc. Dupa luni si ani de evolutie, coloana vertebrala se fibrozeaza, întepenindu-se pâna la baza craniului, ca un bat rigid, încovoiat în fata. Uneori sunt afectate si articulatiile coastelor, respiratia fiind limitata si articulatiile soldurilor, mersul fiind greoi si schiopatat.

Recomandari pentru tratament

În primul rând, tratamentul urmareste îndepartarea cauzei, care, din pacate, nu se cunoaste. Exista, însa, riscul ca boala sa poata fi transmisa ereditar. Nu se pot face înca operatii genetice care sa corecteze „softul“ dupa care se va dezvolta si va evolua nou-nascutul.

Urmeaza apoi încercarea de a bloca mecanismul de întretinere si evolutie a bolii. Se intervine în procesul imunologic de nerecunoastere a propriilor celule si tesuturi, unde sistemul de aparare trece la atac si distrugere. Aici intervin toate medicamentele antireumatismale necortizonice, cortizonice, antitumorale si cel mai recent descoperite din familia medicamentelor biologice, modificatoare de boala.

Etapa urmatoare consta în tratamentul complicatiilor bolilor de baza. Nu de putine ori osteoporoza si diabetul, bolile de stomac si ficat, bolile cardiovasculare, bolile de sânge însotesc spondilita anchilozanta, fie ca si manifestare din timp a poliartritei, fie ca si complicatie a medicamentelor folosite de-a lungul anilor.

Tratamentul simptomatic va urmari tratarea durerilor, usturimilor, greturilor, a lipsei poftei de mâncare, a insomniilor, a depresiilor si a oboselii. Sunt tratamente de atenuare a acestor neplaceri sesizate si reclamate de bolnavi.

Prevenirea secundara, adica a evolutiei rapide si instalarii complicatiilor mai grave, care fac viata grea sau o pun în pericol, este o alta metoda utilizata (de exemplu osteoporoza cu riscul de fractura, intoxicarea maduvei osoase cu risc de anemie si de infectii, atrofii musculare si deformari care fac deplasarea dificila sau chiar leaga bolnavul de pat sau cu neputinta de a se îmbraca si hrani singur).

De asemenea, nu trebuie neglijata întretinerea functionala, adica mentinerea în limite apropiate de normal a capacitatii de lucru a organelor vitale: inima, plamâni, tub digestiv, aparat locomotor si recâstigarea activitatilor pierdute.

Balneo-fizio-terapia, în pusee, atunci când boala este activa, cu dureri si analize proaste, are doar un rol de completare si sustinere a celui medicamentos. Nu sunt recomandabile aplicatiile generale de namol, bai cu ape minerale, bai de soare, gimnastica cu eforturi mari. Procedurile locale de hidro-termo-terapie (cataplasme, comprese, prisnite, frictiuni) amelioreaza circulatia vasculara. Masajul si gimnastica medicala asigura tonusul si troficitatea musculara, precum si supletea articulara. Electroterapia este folosita pe scara larga pentru calmarea durerilor si îmbunatatirea tonusului muscular. Terapia ocupationala antreneaza mâinile bolnavului în activitati de autoîntretinere. Tratamentele balneo-fizice cu solicitare minima, bine individualizate se pot face si trimestrial sau mai dres, sub supraveghere de specialitate. În afara crizelor inflamatorii este indicata gimnastica medicala la sala, dar mai ales în cazi si bazine cu apa, care face ca articulatiile sa fie mai mobile, coloana vertebrala mai supla, mersul si respiratia mai usoara. Un program zilnic de 15-20 de minute de gimnastica medicala, facuta chiar si acasa, dupa o instruire buna, sau practicarea unui sport dinamic, de placere, face cât sute de medicamente luate ani de zile pentru complicatii si boli asociate.

Tratamentul psihologic si de consiliere socio-profesionala este o mare necesitate si trebuie facut ori de câte ori este nevoie si de oameni specializati, deoarece bolnavul vede cu ochii lui ca boala îi distruge aspectul si neputinta îl face dependent de altii. Trei „pastile psihologice“ ar fi utile ca fiecare bolnav sa se îmbarbateze cu gândul ca „sunt altii si mai bolnavi“, ca „pentru a fi fericit îti ajunge doar imaginatia“ si ca „fiecare om, chiar si bolnav, poate fi de folos celor din jur“.